Fata de la Belleville

Discutau prin mesaje despre necesitatea protestelor de stradă și au ajuns la subiectul companiilor care exploatează resursa umană atât timp cât poate fi productivă. Cu trecerea timpului sau, în funcție de circumstanta, chiar înainte de vreme, devii un deșeu nereciclabil, ce produce pierderi si de aici rezultă că trebuie sa fii eliminat.

Ea s-a învârtit de multe ori in caruselul unor competiții profesionale si amețeala aducea o stare de beție permanentă, însă când mecanismul se oprea, niște legi ale fizicii o trânteau de pământ. Iar acolo, jos, nu se mai afla altcineva lângă ea. Câțiva scriitori au sfârșit cu scrisul și cu toate cele cunoscute tragandu-si un glonte, luând supradoza. Corect! Sec, fără dus-intors. Ignorând bla bla urile etice, religioase, erau de apreciat atât performanța cât și metoda descălecarii, în timp ce mecanismul era probabil chiar în mijlocul acțiunii. Si fiindcă toate testele psihologice ridicau pe un piedestal simbolul podului, ea a afirmat ca ar alege chiar un pod. De ce să renunțe la gustul ironiei tocmai la final?

Atunci el i-a cerut să îi promită că ii va spune de pe ce pod, ca sa fie acolo jos și să o prindă când se va arunca.

Here I am, will you send me an angel…

Cam stupid, s-a gandit ea. Ar fi murit amandoi intr-o asemenea situatie si ea ar fi devenit o criminala. Imaginea cu el sub pod, cu bratele intinse in asteptare, i-a pus totusi un zambet pe fata.

Cu metroul străbătea de la sud spre nord si trebuia sa schimbe mereu de doua ori. Unora le placea sa citească fragmente din cărți, altii ascultau muzica în căști, emisiuni, seriale, majoritatea glisau pe ecrane chiar si cand dialogau cu partenerii de drum. Ea privea oamenii, acum, cat putea. Cat timp, forțați de imprejurarea calatoriei, indivizi străini erau atat de aproape unii de alții încât nu mai aveau nici un motiv de suspiciune față de oricine s-ar fi holbat la ei.

Privirea ei părea mai degrabă obosită, pierdută. Ochii i se lipeau de geamuri atunci când liniile ieșeau la suprafață si săgetau către clădirile înșirate paralel. Căuta o fereastră uitată deschisă, ca o invitație de a intra in alt sălaș. In subteran revenea in vagon, cu o figură ce nu voia sa exprime nimic.

La Belleville a urcat o fată cu sal din lână, alb cu carouri negre si gri. Carourile se încălecau, mai mici, mai mari. Era o săptămână rece, în unele zile a plouat in draci și acolo ploaia se mai oprea la anul, in martie. Fata a rabatat un scaun lângă ușă, a trântit geanta nike jos si a indesat salul deasupra tuturor celorlalte lucruri care au fost importante pentru ea in ziua aceea. In fiecare zi selectam ce e important si cărăm în genți.

Aerul se furișa pe la uși și prin părul lung al fetei cu geantă nike si sal din lână. Parul ei devenea lan cu spice de grau leganandu-se coapte într-un Bărăgan din trecut si ochii ii erau albaștri, sticloși. A scos de sub sal o caserola transparentă cu clătite si și-a umplut cu una gura mică. A ascuns caserola între buzele genții nike, si-a lins degetele mânjite cu ciocolată. S-a sprijinit liniștită de spătar. După următoarea a scos iar caserola și a mancat-o pe ultima. Cred că de foame.