Ziua intai

Ce faci mandro?! Te-ajut sau te descurci? 

Ma descurc. Deschid o portiera din spate si arunc pe-acolo rucsacul mare iar pe cel mai mic, albastru, il asez cu grija pe bancheta. Contine ce e mai de valoare.

Asa, gasesti tu loc. E cam varza, dar asta e! 

Cunosc masina cu numar de Arges de mult timp. M-a dus acasa de cateva ori, prin centrul vechi ultima data, niciodata insa in Vama Veche. Se va intampla in aceasta sambata dupa-amiaza. Incalec scaunul din fata dreapta si il privesc pe sofer. Calculez in minte daca au trecut ani sau doar luni de cand nu l-am mai vazut. Da, au trecut optsprezece luni, parca a fost ieri. Intre timp lui i-a crescut la loc parul negru, drept, cum era cand ne-am cunoscut. Nu stiu daca al meu sau al lui e mai lung, ar trebui sa ne masuram… 

Gizas! Arati ca un jihadist cu barba asta! Ha! si il imbratisez, cum fac vechii prieteni, cand se revad.

Sorin zambeste, isi trece degetele lungi, subtiri, prin barba rasfirata, care ii atinge pieptul. Cu o mana tine volanul si pornim. Parasim incet parcarea multinationalei din care m-a pescuit, un sediu unde am lucrat impreuna, facand ca obsedatii ore suplimentare, neplatite si nerecuperate niciodata.

Oprim undeva pe drum sa iau un sandvici? Nu imi e foame, dar de ieri am bagat doar cafele si tigari.

Oprim. Sau nu mai bine mancam acolo, cand ajungem?

Ah, ok!

Pana la Mangalia am mai fost in viata asta. Indragesc portiunea dintre Eforie Nord si Sud, unde, daca faci abstractie de ruine, de hidosenia vilelor plantate langa plaja, Florida, Miami , cu putina imaginatie te poti teleporta intr-o statiune exotica, ruland cu viteza usor peste limita legala, pe o limba de nisip, asfaltata, ce desparte un lac de o mare. Dar de partea cealalta e Crimeea iar mai in jos, Istanbul.

Imi aprind si eu o tigare. Mai iau o gura de cola. Scrumam in exterior.

Si cum te-ai gandit sa faci?

Trec inca o data peste planul conceput inainte de a pleca la drum. Cautam un loc de cazare. Cam greu, presupun, fiindca este cel mai aglomerat weekend din sezon. Mijlocul lui august, sfanta Maria cu ziua Marinei, Sunset festival. Halal!

Anneaa! Nu m-am cazat niciodata in vama. Asta ar fi ceva nou.

Dar ne vom caza, undeva. Am cort nou nout, pentru doua persoane, sac de dormit si izopren. In noaptea asta distractie, bairam. De maine dimineata, mahmuri sau nu, la treaba! Dupa cafea.

Sorin nu ma priveste. Trecem de Tuzla, Costinesti. Imi revin amintiri.

Si daca stii ca nu e niciunul aici, ce vrei sa faci? Cum faci?

Da, nu voi gasi nici o tabara de imigranti. Nu stiu ce voi gasi, in rest, dar imigranti sigur nu. Desi in primavara toata presa trambita, la teve, in locale sau nationale. Au vrut sau nu sa instaleze un punct de triere la granita cu Bulgaria, who knows?

Nu iese fum fara foc.

Prea mult fum iese, se ridica in aer, ne intoxica, nu putem respira, nu putem vedea.

Voi fi un fel de agent al controlului de calitate. Calitatea aerului inspirat de unii, expirat de altii. Ce scrie acolo?

Da, cam darapanat semnul, dar ai vazut bine. Welcome to Vama Veche! Ah… ne asteapta cineva. Stii cine?

???

Ungurul. Andrei. M-a sunat inainte sa ma intalnesc cu tine.

Nu pooot sa creeed! Ssserios?!

Da. Mi-a zis sa ii aduc o patura si o pereche de pantaloni. I-am zis: ghici cu cine vin? Cu cine? Cu Lucia. Ne asteapta. Doarme acum, dar il trezim cand ajungem. Sper sa auda telefonul.

Parcam cu plata. Zece lei pe zi, loc sigur. Indes rucsacii in portbagaj pentru si mai multa siguranta. Am la mine un carnetel legat in spirala, un pix si telefoanele cu baterie ok.

Sa mergem sa ii cautam pe astia!

Sorin poarta camasa alba, pantaloni drepti peste pantofi din piele intoarsa. Isi prinde parul in coada. Il urmez.