Dialog

– Ce mai asculti?

Gupa isi aprinsese o tigare filters, in timp ce deschidea subiectul care ma irita de fiecare data cand il insera in propozitiile ce se defineau intre noi. De fapt era singurul care ma intreba ce ascult, fiindca pe ceilati cred ca nu ii interesa. As fi preferat sa ma intrebe oricine altcineva asta, mai putin Gupa. Pe el nu il puteam duce cu presul si ma lua peste picior constant. Mereu era cu o replica in fata mea, cu o trupa mai sus decat mine.

 – Acum, dupa cum vezi, nimic.

 – Hai, lasa vrajeala! Acum stam pe o stanca, asa ca nu vorbeam de acest ”acum”. Ce ai mai ascultat in ultima vreme, nah!

 – In afara de Queen…

 – Iar astia?! N-ai trecut si tu mai departe? Am inteles, Queen e de suflet, e de inceput, e de trecut. Fa un pas inainte, cauta alt sound, alta chitara, alta voce, alt mesaj! Nu pot sa cred ca ai ramas pe loc. Spune-mi ca nu ai ramas pe loc, ca nu mi-am racit gura degeaba cu tine… So?

   Si trase lung, adanc, schimbandu-si pozitia corpului, din usor aplecat in drepti, ca si cum vroia sa lase cale libera fumului, pana ce avea sa ii ajunga in plaman, fara a-l chinui sa mai ia si curba spatelui. Scoase restul afara treptat, facand din buze un “O” pocit, pentru ca fumul filtrat de plaman sa se muleze pe marginea acelui “O” si sa ii ia forma. Cercurile alb cenusii isi luau lent un avans scurt, dispersandu-se indecise in toate directiile, animate pe final de lumina roscova a apusului. Nu imi placea gustul lui dupa tigare. Cu o seara in urma il simtisem amarui si sec pe limba, il inghitisem odata cu saliva. Primul organ viu in gura mea, in combinatie cu vodka, un coctail ametitor, mi-au anihilat celelalte simturi pe moment. Dar stand pe stanca alaturi de Gupa fumand, amintirea gustului de tigare m-a invadat. Mi-am zis in gand ca eu nu voi fuma niciodata.

 – Nirvana.

 – Hmm… Asta e ceva nou. Bravo! Mai zi-mi: de ce tocmai Nirvana?

 – Sunt… altfel, rupti de realitate. Ma simt mai aproape de mine cand ii ascult. Dar mi-am propus sa nu imi mai placa nici o formatie in mod special, asa ca poti sa uiti si de Queen si de Nirvana. De fiecare data cand descopar una, se moare.

 – Ah? Cum adica se moare? Te referi la asta, care s-a sinucis? Soarta!

 – Chiar asa este. Cand am vazut concertul de pe Wemblay cu Queen mi s-a facut pielea ca de gaina la fiecare acord. Dadusem tare sonorul iar maica-mea nu a comentat nimic fiindca si ei ii placea, culmea! Eram in transa si ma intrebam, daca as fi fost acolo, in multime, cum m-as fi putut simti, daca acasa, in mijlocul unei camere de trei pe patru, eram atat de free. Abia asteptam sa aflu mai multe despre ei… Primul lucru pe care l-am citit a fost ca solistul murise cu un an in urma. Cu Nirvana a fost ceva asemanator, cu deosebirea ca solistul a murit la scurt timp dupa ce am apucat sa ii ascult de cateva ori. Asa ca gata! Nici o trupa speciala pentru mine. Chiar, zi-mi de-ale tale! Cu cat mai multe, cu atat mai bine.

 – Bai drace, nu e chiar asa. Nu ai cum sa treci ca pe banda prin trupele rock, doar ca ti s-a pus pata sa nu te mai opresti asupra uneia mai mult timp. Poti sa o faci, dar nu vei intelege mare lucru, poate chiar nimic. Nu vreau sa ajungi ca toti fraierii aia pe care ii stiu eu, care cred ca, daca poarta un tricou cu And Justice For All sau cu Appetite for Destruction, daca si-au lasat plete si au invatat pe de rost o componenta si discografia, sunt cei mai tari si ca ei nimeni altcineva! Vei intelege mai bine cand ii vei cunoaste. Vreau sa ti-i arat cand ne intoarcem acasa si dupa aia sa imi spui ce parere ai. Cand vom sta impreuna cu ei la masa, lasa-i sa vorbeasca, nu te baga in seama, nu iti da prea mult cu parerea. Tu taci si asculta ce zic ei si vei avea de invatat multe. Ce sa faci si mai ales ce sa nu faci vreodata. In plus, e mai bine sa ii cunosti tu pe ei, decat sa ii lasi sa te cunoasca ei pe tine. Cu cat ceilalti stiu mai putin despre tine, cu atat au mai putine sanse sa se foloseasca de ceea ce stiu, impotriva ta. Sa nu uiti niciodata!

– Sa inteleg ca va trebui sa port altceva decat tricoul meu cu Metallica.

– Categoric. Dupa cum observ, ochii din jurul craniului sunt pozitionati fix pe… Cand ti se intaresc sfarcurile, am impresia ca vor tasni afara prin irisi… Si daca eu observ asta, oricare altul o poate face.

   Ma amuza cand o facea pe gelosul. Gupa gelos? Poate posesiv. Era totusi o incantare sa il vad jucand rolul asta, stand alaturi de mine, pe bolovanul urias, pe care il botezasem “stanca”. Paraul de munte curgea rece, prin fata noastra, printre pietrele acoperite de muschi, ducand la vale cuvintele si fiecare bucata din clipa care se scurgea intre noi.

 – Voi tine cont de sugestiile tale vestimentare. Nu vreau sa te provoci la duel cu vreunul din cauza sanilor mei. Si cine stie daca vom mai fi impreuna cand ajungem acasa?…

 – Adica nu ma mai iubesti?!

 – Am spus eu asta vreodata?! Ah, da, am spus-o, fir-ar! Dar tu stii ca nu este adevarat, ca am vrut doar sa iti atrag atentia si sa te las cu gura cascata. Ceea ce am reusit. Hai sa schimbam subiectul: tu ce asculti? Slayer, cu care ai terorizat intreg compartimentul, pana am ajuns aici?

 – Nu am terorizat pe nimeni, vroiam sa ii scot afara cumva, sa raman doar cu tine.

 – Voi indosaria confesiunea ta la categoria declaratii de dragoste. Pe bune, ce ai mai adus?

 – Pantera. Vulgar Display of Power. Sunt buni. Sunt din America. S-ar putea sa nu iti placa, daca te-ai apucat de Nirvana si o tii pe stilurile astea soft. Sunt duri, e trash metal. Iti voi pune albumul, poate vei descoperi in tine o alta latura, mai dura, cum e stanca asta pe care stam cocotati. Daca nu ti-ai dat seama si aseara, iti reamintesc ceea ce am subliniat de la inceput: alaturi de mine nu vei face decat lucruri ”rele”. Sa nu te astepti la ceva bun. Daca nu pornesti de la ideea asta, vei fi dezamagita si eu nu voi veni niciodata catre tine sa te consolez. Si inca un lucru: cand se va termina, pentru ca se va termina, mai devreme sau mai tarziu, sa nu plangi!

   Nici gand sa plang dupa Gupa sau dupa oricare. Si s-a asternut tacerea. Mi-l imaginam pe Gupa fredonand in gand inceputul de la Raining Blood. Pe tren, ne pusese piesa la nesfarsit, ca un obsedat. Mie nu-mi displacea Slayer, dar nici nu le puteam accepta usor stilul diferit fata de tot ceea ce ascultasem pana atunci. In schimb, ceilalti au cedat nervos si au petrecut mare parte din drum pe culoar, ingreunand plimbarile nasului dintr-o parte intr-alta. Era o imagine comica din cauza careia m-am straduit sa imi ascund zambetul rautacios in spatele unei masti de indiferenta: nu se punea nimeni contra lui Gupa.

 – Mi-as dori sa am o casa pe culmea aceea din fata. Cat mai sus, ascunsa printre brazi, departe de lume. Sa fie din lemn si cu prispa. Sa lenevesc pe prispa cu privirile ratacite peste zare si sa nu imi pese ca maine as putea sa nu mai fiu. Si sa nu astept pe nimeni si nimic.

Gupa si-a stins tigarea si m-a impins sa mergem.

 – Vad ca te-am innebunit.