luciabordeianu

auto instructors are knights of urban roads.

at first meeting, they promise

nothing bad will happen to you,

as long they’re around.

skilled on mastering the iron motor horses,

they descend from medieval times,

showing the magical ride.

if you look up wisely, from outside,

could you tell

which is the iron horse,

who is the iron man?

this thought passed my mind

while cooking French fried potatoes

at this late hour, when any nutritionist

would experience a panic attack.

If any nutritionist would own

a personal auto instructor,

whole world would be a better place

for us all, nutritionist or not.

imagine!

tonight I‘m watching myself sleeping.

lying in bed next to me,

here is the other one,

my perfect side.

after intense sex with myself,

she is peaceful,

I‘m not.

I light one to smoke,

in the dark, as a shadow,

moonlit windows.

on her skin gray and blue,

I blew fume and spell.

from time to time, with dry lips,

I‘m cursing her angelic figure,

her eyes and curves,

I‘m searching for those white wings,

to steal and condemn her

to become as me,

more real.

free.

in urma unui dialog, am inteles ieri de ce caut continuu

dezechilibrul.

este o forma de exprimare a instinctului de supravietuire.

dezechilibrul e un non stop,

acces infinit la shop.

marketing says:

you can take whatever you want!

asa ca generez din mine vai,

sa cobor,

sa am de unde urca,

sa ating varfuri de unde

oricand

voi cadea.

ma arunc in hau constant,

refrenul vietii.

iti este frica?

e ca esti legat la ochi?

infierat, programat…

viruseaza-te, pentru numele lui dumnezeu!

… si-ai inceput sa scrii initial?

in gand, fara litere, fara semne, doar imagini.

rulau ca la cinema, filme.

aveam nenumarate scenarii.

… si-ai inceput sa scrii initial?

am injurat intr-una, fara pauze,

cuvinte legate, de pe prima pagina pana la ultima.

… deci nu erau texte.

era o poezie murdara, o singura strofa,

fara sfarsit, fara rima, fara ritm.

intim.

… le mai ai?

le-am ars.

… si scrisul s-a petrecut?

la timpul lui.

… si-acum?

contiunuare.

…

if you contemplate sky through naked windows,

if you are so fucked up,

try that:

add a glass of wine between your eye

and the outside world.

if you look through its empty part,

you’ll see the same reality.

nothing changed.

only difference is dry wine

fulfilling the other half.

will trick you think

you gaze to something else,

neverseen,

unbelievable unique.

so you’ll feel the need to drink

until the bottom,

even opened a new bottle.

is 12 am.

let’s go and

taste first summer rain!

hmmm such greeeat time to run!

isn’t?

unless you have a crazy dog to take out.

so here we are, human and dog,

animals under depressive skies,

first day of June.

tonight god smokes a cigare,

pours some moldavian red wine and says:

come on, snails with or without shells,

leave your gardens, go play outside,

feel the concrete, feel free and alive,

until I’ll finish this bottle or

till morning’s lights will catch us all

awake and sick of life!

the town from the ex comunist block side,

is under a spell I can’t tell,

but I feel and also some of you too.

snails are dancing on earth’s floor,

or

something like that.

for joy, I let them listen my music,

share some Beastie Boys.

make some noise and the brain

will shout words as bullets,

through lyrics.

snails revolution day is near!

m-a înconjurat atâta moarte,

de o vreme atât de lungă,

o moarte prelungă, predată din om în om,

ca o ștafetă pe un stadion fără start,

fără final.

am uitat să îmi fie dor sau

cum este printre cei vii,

deși, mai ales în cazul lor,

am cele mai mari dubii.

dar am aflat ca fiecare pom,

își înfige rădăcinile în fiecare fost om.

și crește.

nici nu mai știu pe cine sa pariez.

pe viață sau moarte?

motiv pentru care îmi aprind cu chibritul

o țigară și-o altă țigară.

miza e strânsă:

pe stadion aleargă umăr la umăr

câte un om, câte un pom.

l-ați închis degeaba în cărți,

l-ați încătușat între două ziduri groase,

coperte carton.

i-ați tatuat negrele cuvinte pe file,

însă poetul nu era un nebun

și gravita liber între cer și pământ,

cu gândul ajungând mai departe.

aici, printre voi, doar o umbră,

o dâră de buze, de ochi, de frunte înaltă.

o dublă personalitate.

poetul nu era nici singur, bolnav sau nebun.

Repetenților!

melcii se revarsă alunecos pe alei.

aricii și ei.

cine va cuceri, cine se va salva

in noaptea asta?

pășesc ca un dumnezeu peste pământ,

prin univers, printre stele si alți sori,

am mersul atent pe asfaltul umed,

însuflețit de culori

de felinare înalte, stradale.

mă mir mereu, mereu, mereu

că lor deloc nu le pasă

de existențele noastre comune,

nocturne.

I went out only because my dog ran out of food.

otherway I wouldn’t.

and the nature is playing its game,

reborn, reload, return, repeat.

this play on its scene I well know.

but nomatter the passing time,

I still doubt.

I feel, but I doubt.

am I a part of the plan?

do I have a role, am I a good actor?

will crictics give me their best words?

will people aplaude my lines?

do I care?

I don’t.

on my way I have to cross passages

and the central city park,

where I found 3 men.

one was in wheelchair.

one was eating a salami sandwich.

the last was bandaging the cripple

with attention, care and some skill.

did anybody bandaged your foot

with love?

I found love on the street

and seems enough for a life.