Arhiva | Uncategorized RSS feed for this section

Hotel Royal

11 mart.
Am stabilit in prealabil un oras, o data si un loc unde sa ne intalnim.
Un apartament situat la inaltime, intr-o cladire, de preferat un hotel, fiindca ele au un iz clandestin si blocheaza intrarea in zona minata a atasamentului. Sunt impersonale…
Am ajuns inaintea ta si te astept. Stiu ca vei veni, mai devreme sau mai tarziu. Ora nu e importanta. S-a lasat noaptea peste o zi blazata de primavara si, din spatele geamurilor, nu iti poti da seama daca dincolo e cald sau frig. Evident, se vede orasul pana departe, presarat cu lumini de reclame, dinspre care si cerul e luminat. Insa, ceea ce depaseste tot spectacolul asta se transforma intr-un adanc si greu de strapuns intuneric. Te astept de o alta parte a scenei, in culisele unei imaginare sali de teatru, într-un întuneric propriu, in care mă cufund fizic, cu parul lung, negru, cu dresuri negre, transparente si atat. Rulez peste sanii goi un pahar cu vodca racita in gheata si mi-am pierdut privirea undeva pe deasupra caselor, blocurilor, strazilor, prin care tot curg oameni, de care nu imi pasa deloc acum, cat timp stiu ca vei fi in preajma mea. Din trecut incerc sa aduc o amintire, sa ma pregatesc pentru momentul cand ma vei privi sau ma vei atinge și conștientizez in avans aceasi transformare fizica petrecuta în mine, repetata de zeci de ani incoace… Ceva electric imi amorteste creierul….
Ma intreb unde esti?
Esti aproape, cateva etaje mai jos,  intr-o parcare, privind din masina fatada hotelului. Fumezi cu geamul deschis pe jumatate in stanga ta si te lasi pe spate, cu ochii inchisi, in timp ce fumul jointului invaluie in primele momente parbrizul. Cunosti exact punctul pe care sa te focusezi, la ultimul nivel. Cunosti in detaliu amplasarea apartamentului fiindca esti desavarsit in planificarea acestor reuniuni. Nimic nu este intamplator, ci parte dintr-un scenariu pe care iti place sa il gandesti, o urzeala ale carei posibile surprize sa le tii sub control. Sunt multe amanunte despre care eu nu voi afla niciodata, inclusiv faptul ca tu iti urmaresti acum prada de la distanta.
Fumul te invaluie si stii ca eu sunt undeva acolo sus, in spatele sticlei pe care se reflecta culorile turbate ale orasului acesta, unde nu iti place sa revii, dar o faci.
Iti pui singur prea multe intrebari si rabdarea de a astepta  tresarirea raspunsurilor incepe sa se piarda, in viteza. Ti-am urmat oare instructiunile? Ai fost destul de clar cand mi-ai spus ca trebuie sa te astept goala pe patul din dormitor, ca o jertfa umana pe un altar de zeu?
Curgerea gandurilor tinde sa atinga curgerea sangelui iar tigarea asta nu are acel efect, obisnuit. Tamplele iti zvacnesc si brusc deschizi ochii, te desprinzi si tasnesti afara din masina, indreptandu-te cu pasi largi spre gura de intrare. Traversezi constient prin loc interzis. Claxoanele urla la tine, alertandu-ti sistemul defensiv blocat, insa tot tu iti bagi pula de cateva ori, cu putere.
Nu te aude nimeni.
….
Textul a fost apreciat in aceasta dupa amiaza de toti participantii prezenti la cursul literar, ce se tine in fiecare joi, in sala mare de la parter. A lipsit totusi tanarul si imi parea teribil de rau ca, prin absenta lui, ma privase de placerea ce o resimteam intotdeauna cand lecturam din textele mele in fata unui nou membru al publicului din sala mare de la parterul Hotelului Royal. Hotelul nu mai e de mult un hotel pentru noi, este casa noastra si cred ca si ceilalti simt ceva asemanator, fiindca, pana la urma, cel putin din cate am inteles eu, nicunul nu are o alta casa, undeva in alta parte din lumea asta. Nici cei din personalul hotelului nu par sa mai aiba o viata a lor, dar poate ma insel, fiindca de regula nu le acord atentie. Recunosc acum si in fata voastra ca nici nu le stiu numele tuturor, desi locuiesc de mai bine de sase luni aici. Poate chiar de la o data mai indepartata. Ce mai conteaza de cat timp sunt in camera 19, atata vreme cat nu imi doresc, sub nici o forma, sa mai plec?
Sper ca joia viitoare, cand le-am promis tuturor ca ma voi stradui sa apar cu o continuare, sa indrazneasca si inginerul cel fara chip sa se apropie de noi. Suntem o gasca simpatica si singur e greu de indurat orice sejur, lung sau scurt.

Hotel Royal

5 mart.
Simt o oboseala in toata fiinta, ca si cum, daca as adormi si nu m-as mai trezi vreodata, as atinge dorinta cea mai arzatoare. Da! Aceasta oboseala ma arde, ma mistuie din interior, ma infiereaza. Nu mai am nici o sansa de scapare fiindca nu are efectiv cine sa mai traga de mine in afara mea.
 
In fiecare noapte sau ce o fi, ca nici de asta nu mai sunt convinsa, de diferenta certa dintre zi si noapte… Poate pentru voi conteaza cand cerul se lumineaza in zori sau cand apune soarele, pentru mine ar putea conta maxim o faza de luna plina, care are un efect special asupra mea, dar despre asta nu am timp sa va vorbesc acum. Imi dau seama, totusi, ca s-a lasat intunericul cand apare paharul alb pe noptiera dinspre usa ce da din hol in camera. Pastilele nu ma adorm curand, in schimb, usa se deschide, noapte de noapte si ne intalnim pe holuri sau ne strangem in cate-o camera, mai rar intr-a mea, ca pe vremurile alea cand eram studenti si fumam la posta tigari ieftine si beam cafea instant. E un tip nou pe coridorul de la etajul doi, student in an terminal la inginerie. Asa am inteles. Nu l-am intalnit, l-am prins o singura data silueta sau umbra, facand la stanga in capatul scarilor, la primul etaj. De acolo l-am pierdut, cel mai sigur dupa ce a iesit pe terasa din spate, apoi spre gradina si printre castanii din capat, unde ne place tuturor sa ne pierdem unii de altii.
 
Mie mi-au dat una la mansarda, de juri ca ar fi stiut de undeva ca imi plac mansardele si in mod special acelea  nelocuite, ce ascund, spre a compensa, sumedenii de istorioare uitate. Ma gandeam sa plec intr-o zi, acum cand da primavara, pe strazile din apropiere si sa aleg cateva case cu mansarde, unde sa patrund prin efractie. Sunt sigura ca voi descoperi ceva.
 
 
 
….

nu am gasit drumul, niciunul

4 mart.

Pana la capatul lumii si inapoi,

nu ne-ajung anii, nu ne prind.

Am ridicat muntii, am sapat prapastii adanci pentru intunecate mari,

in care ne-am aruncat ca nebunii!

De atata departare am lasat sa ne stergem, lasi.

Nu mai stim incotro sa fugim, e scurt pamantul iar catre luna

sau alte stele pale, planete secate n-am gasit inca drumul,

niciunul.

Dintre noi, doi sigur alergam cat mai departe de moarte.

 

 

 

oamenii ori cănile lor sunt rănite?

4 mart.

Mereu

îmi beau cafeaua din căni cu margini ciobite.

Îmi plac buzele uscate de vânt

și le sorb.

Și mâinile tale zgâriate, sângerând, de se strâng în jurul meu,

îmi plac întocmai așa!

Imperfecți, ne strângem între palme cănile fierbinți de cafea,

cu infinite defecte,

dar, să recunoaștem, cafeaua nu-i rea…

 

Ochi goi

26 feb.

Vom porni curand la drum lung.

Drum nesfarsit , cu unic inceput, insa fara sperat final.

Si fiecare destepare in zori e framantare, initiere treptata.

O rupere repetata, ca urme de lame lasate in adancuri, pe piele,

aici mai proaspete, moi, sangerand, incolo mai sterse, uscate, secate.

 

Ochii goi se umplu cu ceata rasarita din noaptea trecuta, pe dealuri.

Sunt brazi izolati, ramasi santinele.

In bratele lor verzi ne vor primi inapoi, peste ani.

Sunt fumuri ridicate din hornuri, amestec cu cel al tigarii,

Miros de lemn- iarba cu descant de vraja lumii moderne,

de care nu mai am cum sa m-ascund inauntru.

Vom pleca intr-o zi intr-acolo, dar oare nu am ajuns a-co-lo deja?

Cu fiecare desteptare, o parte din noi, rupta, se lupta, departe, departe.

Ne vor mai recunoaste la anul aceste carari aceste picioare, desculte, precum ochii goi,

care se umplu?

 

Putini sinucigasi

26 feb.

L-am intalnit azi pe Cioran, in linia opt.

Nu stiu de unde venea, numai directia spre care mergeam.

Strabateau luminile noptii pe geam, se scurgeau inspre mine iar eu

strabateam randuri.

Amestecate, incurcate, inecate in idei rasarite naiv dintre colturile-n colt ale mintii fierbinti.

Alunecam, pierdeam, gaseam, reveneam.

Reclamele noptii se scurgeau repetat, ca refrenul unui hit prost, dar indelung promovat.

Eu insami repetam, inganam, obosind.

Cioran, in linia opt, ma citea ca pe-o carte, de departe.

Adica la doua randuri in fata, pe dreapta.

In sfarsit! mi-a strigat. Te-am gasit! 

Iar eu: Am auzit de tine in liceu. Erai tipul ala in top ten, number one.

Nu te-am zarit niciodata! 

Draga Cioran, n-aveai cum! M-ascundeam.

Ma cunosteai, deci? Pe acel Eu, acest number one?

Nicidecum! Refuzam.

Si-acum? 

In linia opt, dialog tacut printre prea multi vii morti.

Multi tineri cu prea putin monolog.

Putini sinucigasi, putini alesi.

Prea multi vii,

de unde-or fi si de ce sunt?

De ce incrucisez idei cu rand, pe rand, in gand?

 

 

 

 

 

chef de scris

5 feb.

la masina, dar nu!

Maine e ziua plina la birou.

Pacat nu si luna, ca-i pana in primul patrar

iar mie-mi invie gandul sub lumina-i completa.

Imi e pe plac rotunda, diurna, nocturna.

Ganduri resuscitate trec, atunci, din pacat in pacat.

 

Si dupa 5 p.m. urmaresc mersul trenurilor de la distanta.

In fata PC-ului nu e viata!

La dracu!

Chef de tutun in pipa de lemn ars, pe limba si-n gura.

Chef de scris despre prostie si ura.

Prostia altora, ura mea.

 

”Daca ti-e somn, bea o cafea!

Daca ti-e foame, ineac-o-n apa!

Daca ai burta, scapa de ea!

Daca ai par alb, poarta un val de vopsea!

Daca ti-e pielea uscata, se inmoaie sub apa!

Da cu ulei virgin pe tot trupul dungat,

pe riduri si vase de sange distruse, stranse sub piele!

Cauta tratamente online, scapa la dracu’ de ele!”

Sssst! E 12 a.m.

Si dupa 12 a.m. chef de scris la masina:

cu dreapta pe deasupra tastelor dure,

cu stanga strang petul de H2O plata.

Nebuna, de-o buna bucata de vreme,

am stat departe de carte, versuri, ganduri, de luna.

M-am despartit, ca o curva platita, de pipa de lemn,

de tutun, intuneric, fum…

 

 

 

 

 

Urban

13 dec.

De fereastra mea s-au lipit, natural,

3 blocuri, 2 antene, cateva zeci de balcoane

si, aferente, cateva sute de oameni.

Prin ferestre ma privesc, extern,

oameni din balcoane de blocuri cu antene

intinse spre cer.

Mai sus de acele suprapuse etaje,

ce viseaza de-o viata la zgarie nori,

se-ntinde pata mea de albastru-gri.

Supra-urban, am spatiul meu aerian,

o zona aprobata ierarhic, de zbor.

Coloana mea din atmosfera,

cu trafic general sau operational,

prin care tind sa ma ridic, respir,

trairea mea in virtual.

doua anotimpuri in emisfera nordica

12 dec.

Intr-o zi ai hotarat si-am devenit prea mult,

din ce-alegeai sa definesti trecut.

Era-ntr-o zi de iarna…

In haina grea m-am strans, din ce in ce mai mica.

M-am transformat treptat, pana la punct.

Si dupa punct, am disparut.

Din viitor, prezent si din acel trecut,

M-am anulat.

Era-ntr-o zi de vara…

 

 

Hotel Royal

11 dec.

Din capatul opus razbate spre mijlocul holului lumina unui bec economic. Cand urc scarile pana la etajul unde se afla camera mea, ma impiedic mereu de ultima treapta, fiindca uit ca se afla acolo. Imi zic in gand ca data viitoare voi acorda atentie si celei ultime trepte, pe care nu o zaresc niciodata din simplul motiv ca administratorului nu ii pasa si de acest capat de hol, unde becul s-a ars inainte sa sosec eu sau poate chiar in ziua in care am ajuns. Ca sa vezi ghinion!

In unele nopti, cand sunt sigura ca toata lumea doarme, imi trece prin gand sa deschid usa pe furis, sa trec usor spre capatul luminat, sa fur becul, ca sa nu imi stric varfurile pantofilor in treapta de care uit permanent. La dreptul am observat deja de ieri o zgarietura ce nu se mai poate masca cu crema, cu nimic. Am incercat si arata in continuare ca o rana deschisa, dar ma fac si eu ca nu vad. Totusi am inteles ca multa lume este foarte atenta la astfel de detalii, la gulere, pantofi, la culori si la cum iti tii mainile in timp ce discutati despre vreme sau despre scumpiri. Mie uneia nu mi-a pasat niciodata prea mult de perechile mele de pantofi si daca le-am clasificat in doua categorii, bune sau rele, am procedat astfel doar pentru a stii cu ce sa ma incalt atunci cand ploua. O pereche buna de pantofi este aceea in care nu te ineci dupa o torentiala, vara.

……………