îmi ling și îmi mușc ușor
buzele și nici nu îmi dau seama
din prima
c-o fac.
sunt genul ăla care se mușcă până la sânge,
genul care nu se oprește oricât ar durea,
genul care își sapă rana adânc în carne
și care gustă cu foame din fiecare secundă
cu tine.
rewind.
aerul rece metalic in contact cu saliva
m-a adus înapoi.
în ultima vreme,
te întrebi uneori și tu ca și mine
cine dracu’ suntem noi doi?
suntem demoni?
suntem fluturi?
suntem flăcări sau valuri?
suntem aievea, pururea?
te-am întrebat știi de ce îmi ling si îmi musc
buzele?
de ce? ai răspuns
pentru că am chef, am zis
și tu ai făcut mmmm.
luciabordeianu 
Lasă un comentariu