e târziu deja

Si, dacă ai fi aici, cu mine, amândoi pe câte un scaun de plastic, bând fiecare o bere belgiană la 0,33, sub crengile încă verzi, care ne-ar păzi de ploaie… Dar noi nu fugim de ploaie, alergam prin ea toamna trecută iar trupurile noastre scoteau aburi. Mai știi? Nu mai știi? Nu e nimic, îți amintesc eu. Era așa: tu alergai înaintea mea, cu fața către mine și îmi spuneai să nu uit să respir și atunci trăgeam aer pe nări si parcă era prima dată, prima gură. Sau cum să mișc brațele, să temperez viteza.

Nu e belea, nu plouă. Chiar văd și câteva stele printre nori.

Așa că, dacă ai fi cu mine, ai simți mirosul ăsta umed de iarbă. Poate am face sesiuni de tăcere în care nu am scoate niciun sunet. În etapele astea de liniște gândurile prind viteze galactice. Dacă s-ar întâlni unul de al tău cu unul de al meu, cum ar arăta? Ce s-ar naște din explozie? Am naște ceva sau am distruge?

Aș fuma mult. Mi-ai zice că țigările nu fac bine, că e mai sănătos să mă las și ți-ai aprinde și tu un dunhill de ăla adus din țară.

Eu aș zâmbi. Nu știu dacă l-ai observa prin întuneric.

Oh na na what’s my name cântă Rihanna.

M-ai întreba dacă am mai scris.

Doar niște poezie.

Și Paul ce mai face? Ce mai zice? Sigur zice ceva, că el nu poate altfel. Se consumă. Eu m-am resemnat.

Ca și cum ieri m-aș fi văzut cu Paul ultima dată și am fi stat de vorbă la o cafea, în centrul vechi. Eu și Paul nu ne-am întâlnit niciodată, deși era cât pe ce, în vremea mișcărilor de stradă de acum câțiva ani. Nici nu e nevoie, în lumea asta virtuală. Ne mulțumim cu puțin. Deși eu nu am înțeles niciodată de ce atâta suficiență.

Paul, ca de obicei Blocat o lună, apare o zi-doua, apoi dispare

Daaa … Așa e cu el. Eu nu am mai intrat de mult timp.

„Da”-ul tău, cu tot cu accent, l-am copiat involuntar și, de fiecare dată când îmi zboară de pe buze, îmi apari.

Deci nu vii încă. Mă lași să mai desfac singură una de 0,33. Mda… Vorba unui fost „viața-i o târfă!”. Ne fute pe toți, pe toate părțile.

Dar o să fie mișto, ai să vezi!

Mai fumez una și intru.

Ți-am trimis piesa asta

mă cheamă o voce beib‘, mă strigă fiarele,

și banii-s la mișto și eu sunt murdar rău,

sunt blestemat să zac și fără tine ard,

ca o lingură de crack și nu vreau să te fac…

m-am lăsat de alcool, da, m-am lasat de coca…

mmmm

da’ parcă nu mai simt nimic decât cu tine…

Îmi place Killa ăsta.

Noapte bună!