lonsdaleite

ți-a cuprins cineva vreodată mâinile

și ți le-a privit precum făurarul

când contemplă pietrele prețioase neșlefuite,

văzând,

dincolo de orice impuritate

sau linie întunecată, strâmbă,

toată lumina ce se va naște

și crește sub atingerea lui?

mie da.

mâinile acestea două, îndoite și scurte,

cu unghii roase de ani,

cu degete ascuțite spre vârf,

cu palme tăiate de șanțuri ca râuri

căzute din stânci, cu buze de mal

mușcate de vânt și de ploi,

uscate, abrupte.

mâinile mele urâte.