cine iubește ploaia

plouă bacovian de multă vreme.

parcă dintotdeauna.

dincolo de ferestre,

se zbate, sub vânt,

viața.

verdele din iunie îmi colorează privirea,

cheamă hipnotic afară.

dar eu sunt încă ascunsă

între patru pereți,

le-am atins, le-am prins

și acum strâng,

mă sugrumă.

ca unul dintre nebunii din romanul

Hotel Royal,

mai rămân închisă aici,

sub tratamentul prescris de sistem,

timp cât,

cel care iubește ploaia,

e încă pe drum.

fiindcă si mie îmi dansează tineri

pașii

prin iarba crudă,

stropii îmi cresc izvoare pe piele.

cu ele, sângele fierbinte

prin vene

aleargă, se întrece.