caiet de desen

Am început să scriu un poem

în caietul meu de desen.

Ritmic pe cord, creionul 4B

se înfige ascuțit pe a treia foaie albă

(pe prima am notat „caiet de desen”

pe a doua e hașurat, dar am lăsat-o

demult baltă)

țurțure sfărâmat în bucăți,

căzut, ca îngerii negri din cer,

direct din toate aceste gânduri criogenate,

ascunse de lumină și de ochiul stins

al lumii,

mă transform, fluidă, în apă și

curg

curg

curg,

mă scurg, umplu, inund.

Și…

Dacă erai însetat,

ia-mă pe buze,

ia-mă în gură!

Satură-te!

Dacă au încercat să te îngroape de viu

în ură,

ia-mă pe buze,

ia-mă în gură!

Urlă-le!

Dacă îți este frică,

ia-mă pe buze,

ia-mă pe gură!

Strânge-mă!