am țâșnit afară
cu câteva ore înainte să plouă din nou.
clădiri ciocolate, bomboane,
ziduri țuguiate spre cer,
ne înghesuie laolaltă.
mulțimile curg în fluviu:
tramvaie, câini, biciclete, oameni,
auto electrice, hibride sau nu.
Anvers, tu me souviens de ma Danube!
et le mec sur cette terrasse,
avec ses yeux perdues et les cheveux
contre le vent,
me rappelle de moi.
et l’un qui pedale en vitesse sur la rue,
me fait penser a toi.
a toi…
și câinele bătrânei, în lesă,
pisica, cum doarme încolăcită în geam,
copilul ce plânge învartindu-se pe lângă statuia unui orfan,
ferestrele mici cu obloane din lemn,
precum casa aceea la care visăm,
bodega cu chelner în șorț, imigrant,
shopuri de brand cu discount și reclame,
muzeele, catedrala, cetatea,
arta, mâncarea stradală,
și fata cu sânii săltând de nebuni pe sub bluză,
mă ating, în trafic!
sapă în mine rețele de autostrăzi.
Lasă un comentariu