melcii se revarsă alunecos pe alei.
aricii și ei.
cine va cuceri, cine se va salva
in noaptea asta?
pășesc ca un dumnezeu peste pământ,
prin univers, printre stele si alți sori,
am mersul atent pe asfaltul umed,
însuflețit de culori
de felinare înalte, stradale.
mă mir mereu, mereu, mereu
că lor deloc nu le pasă
de existențele noastre comune,
nocturne.
luciabordeianu 
Lasă un comentariu