m-a înconjurat atâta moarte,
de o vreme atât de lungă,
o moarte prelungă, predată din om în om,
ca o ștafetă pe un stadion fără start,
fără final.
am uitat să îmi fie dor sau
cum este printre cei vii,
deși, mai ales în cazul lor,
am cele mai mari dubii.
dar am aflat ca fiecare pom,
își înfige rădăcinile în fiecare fost om.
și crește.
nici nu mai știu pe cine sa pariez.
pe viață sau moarte?
motiv pentru care îmi aprind cu chibritul
o țigară și-o altă țigară.
miza e strânsă:
pe stadion aleargă umăr la umăr
câte un om, câte un pom.
luciabordeianu 
Lasă un comentariu