las nopțile deschisa fereastra,
să ne acopere același cer,
si ploi,
de cad, să ude cald tâmplă cu tâmplă.
întregul spațiu dintre noi
se strânge, împărțit la doi, la doi, la doi…
oricând, în gând, îți lasă pașii mei
un semn, o urmă, o fărâmă
din tot ce sunt, cât încă sunt.
luciabordeianu 
Lasă un comentariu