Și am început să lansăm cuvinte
în vastul spațiu dintre
noi.
În spatele zidurilor adormeam în pază,
tinandu-ne prinși, uneori goi.
Pieile noastre se frământau și stârneau
vise.
Și ai crezut că eu sunt mai rece, mai tare,
mi-ai lăsat libertatea de a zbura
înainte, înapoi, în vastul spațiu dintre noi
doi.
Și eu am crezut ca am aripi.
Și tu ai crezut la fel.
Si am început sa facem salturi mortale
in vastul spațiu.
Acum, ca doi acrobati, de-o o parte și cealalta,
am împietrit la înălțime.
Mulțimea de jos ne privește cu murmur.
Vom sări unul spre celălalt?
Ne vom prinde brațele?
Vom dansa?
Ne pasă sau nu ca nu ne vom atinge?
Vom cădea?
luciabordeianu 
Lasă un comentariu