Apple

Atârn de viață precum mărul roșu,

pe care îl întâlnesc zilnic,

dincolo de fereastra mea.

Agățat într-un copac gol,

prea bătrân să se mai poată legăna,

lepăda.

Ne înconjoară o toamnă eternă,

tăcută, rece.

Un gând nesfârșit, înainte de fiecare moarte,

împarte totul în două, dar niciodată egal:

o parte din mine e dulce, una-i otravă.

Mărul, eu,

așteptăm gravitația să ne îngroape pe amândoi.

Până atunci, nu mă mușca!

Nu mă uita!