Iubirile astea arată tot ce e mai frumos
în moment fix, suspendat
într-un timp și spațiu de care toți ceilalți
țin cont.
Nu noi.
Iubirile astea scot urlete de fiare strânse
în lanțuri scurte, fără lacăte,
animă monștrii dresați, îi hrănesc excesiv
până în ziua eliberării, nu?
Noi, fiecare, alergăm să uităm, antrenați
într-un timp și spațiu de care toți ceilalți
țin cont.
Nu noi.
Urmează sa ne îndepărtăm ca planetele sărite de pe axe,
să părăsim un sistem solar, ce (ne-)a ars
și s-a stins.
Lasă un comentariu