Trebuie să imi repar dinții.
Mai ales pe cei din față.
Pentru că de când s-au stricat,
zâmbetul meu a murit sau doar a adormit
pe buze, fericit să aștepte
chiar și sute de ani.
Ar putea să rămână înghețat chiar și o era,
dar astfel nu mai poate ascunde tristețile,
singurătățile, visele și urâțeniile sufletului.
Zâmbetul meu, scutul meu.
luciabordeianu 
Lasă un comentariu