Pe ploaie, pe sub umbrela neagră
cu albă dantelă,
pe ude dale pătrate,
pe unde ai trecut și tu într-o zi,
o pasăre mică, ciufulită, stă moartă.
Strânsă, ca și cum s-ar ține în brațe,
ciocul roșcat, dar ghearele gheață,
singură, căzută din zbor
la picioarele noastre.
Noi trecem grăbiți mai departe,
mărunți pe sub un cer,
de care ne-ascundem
sub umbrele negre cu albă dantelă,
lăsăm pasarea strânsă, moartă, în urmă
și ploile străzii s-o plângă.
Noi trecem pe lângă.
Lasă un comentariu