Noaptea era numai bună de mers pe jos, cu căștile în urechi, pe piese vechi. De ce? Pentru cerul înnorat, deconspirat de un fel de bec slab al orașului, un bec de magazie de la țară, unde electricitatea poate lipsi si nimanui sa nu ii pese mai mult decât de lipsa ploii. In noaptea asta ploaie era și ea coborî în stradă. Că și melcii sau alte vietăți urâte, neînsemnate la prima vedere, unele chiar scârboase de-a dreptul, ies pe alei, din pământ din iarba verde,și-o pornesc pe ritmul lor în direcții de care doar noua nu ne pasă.
In plus, oamenii sunt grăbiți să ajungă în case. Nu are nimeni timp sa te observe pe trotuare cu trei, patru ore înainte de miezul nopții, în mijlocul unei săptămâni de lucru, când toate minutele fac parte dintr-un to do list.
Doar daca nu ești inclus in to do list-ul lor, asta ar constitui o excepție. Așadar, daca vrei sa profiți de plimbări nocturne, răcoroase si umede pe alocuri, fa cumva sa nu te regăsești in liste. Mai ales că sunt unii care si trag o linie orizontală peste tine, ca o tăietură chirurgicala, sau alții care te mâzgălesc nervos si cu satisfacție finala, fiindca te pot considera „job done”. Ăștia din urmă te dor numai când te gândești că efectiv fac gauri in liste cu modul lor de a utiliza instrumente de scris. Mai este totuși o categorie, cei care își tin treaba pe telefon, de exemplu. Ei doar ating un coș virtual și ai dispărut. In concluzie sunt suficiente motive sa te sustragi strategic din preocupările oamenilor.
Si uite cum se afla măcar doua motive sa cobori in stradă după lăsarea întunericului, dar dacă insiști sa cauți, găsești si altele, sigur.
H. avea timp, avea chef si, pe Maniu, când astepta docilă la semafor, a făcut și-un plan. Pentru începuturi e nevoie de plan, după care adaptezi, mai tai, mai adaugi. In mintea ei, urma sa ajungă în fața pub-ului si dacă găsea loc afară, se gândea sa sa așeze acolo. Mai mereu e o masă mai retrasă, goală, oriunde, chiar si la fițe. Dacă totuși dinamica grupurilor adunate pe terasă nu avea sa ii permită, existau în interior acele mese lipite de ferestre iar vara geamurile dispareau printr-un sistem pe care nu il studiase indeaproape. Nici nu conta cum, important era pentru ea ca si inauntru, doar la una dintre cele doua mese, se simțea exact ca afara.
luciabordeianu 