Încă mai desenez flori cu petale rotunde
și stele în colțuri, mai lungi sau mai scurte,
zgâriate nervos, abrupt,
pe coli albe, dictando sau mate.
Încă mă mai ascund dincolo de uși,
în spatele geamurilor sablate,
sau la distanțe de mii de kilometri
între eu și oricine.
Când scriu, la distanțe ani lumină.
Mai rămân, încă, pe această planetă
înaltă, adâncă.
luciabordeianu 
Lasă un comentariu