Mi-a curs iar în palmă cerneală și,
din gură, pe buze, îmi atârnă cuvinte.
Sunt resturi de gânduri înghițite, în care mă sufoc.
Sfârtecate multiplu prin dinți,
devitalizate, înmuiate în saliva amară de ură,
fierbinți cuvinte bețive, păcătoase până dincolo de oase si măduva lor.
Târfele mele silabice, cu care mă fut cât încă mai sunt, cât încă mă dor.
luciabordeianu 