Iti voi pune diagnoza in proza ce-o scriu.
Ai murit precum, dupa o varsta, toate ce sunt pier,
insa la mine in texte inca esti viu,
cu sufletul la fel de pustiu,
cum te-am lasat,
intr-o iarna,
intr-o gara.
E toamna si gustul vinului demidulce de pe buze
nu mi se duce, atat timp cat inca ascult
muzica noastra sonora in boxe.
Versuri hipnoze pe unde imi vin
iar in minte, stranse, ultimele tale soptit rostite cuvinte,
intr-o iarna,
intr-o gara.
luciabordeianu 
Lasă un comentariu