Ating tandru paharul cu vodca,
pe buza ingusta de sticla,
din degete pe bratul drept, ascendent,
pana la creier, senzatii iriga.
Cutreier singura inspre trecut,
popasuri scurte, confuze.
Aprind tigari si le trag in piept,
intre coaste, golul il umplu cu fum.
Iar tu, tacut, in prezent,
evident cu alegerile tale noi si obtuze.
Iar eu nu sunt.
Nu-s inca gata de drum.
Suta de vodca va salva ora aceasta
si alte sute vor salva intreaga planeta!
Visez sa opresc din timp o cometa,
cat mai departe de terra,
sa o exclud din era in care ne aflam,
afara din barul unde, tristi, bem.
luciabordeianu 
Lasă un comentariu