Ramai…
Ramai intre ai tai, cu ochii-adanciti
in ganduri, ce nasc inalte, incontinuu!
Călătorești in alte lumi nemaivazute, nemaiintalnite
iar noi ne-indepărtam, amestecați prin ele,
pierduți și muți, sub timpii ce ne-au inselat pe-amandoi.
Ramai intre ai tai!
Ei te citesc,
eu nu te descifrez,
nenumarate, neștiute coduri încercate…
In schimb, eu te privesc tăcut, flămând,
pe-o parte-opusă din aceasta lume,
in care iti marturisesc ca inca te mai tin,
in amintirea mea, cu-o mana rece in mana-mi.
luciabordeianu 