În umbra ta, mă ascundeam de soare!
Si cresteam crudă, dur-amară,
mândră, dragă.
În umbra ta, mă sprijineam în cale,
la adăpost.
Iar pașii mei pe pașii tai pășeau,
luceau in nopti reclamele pe bulevarde plutitoare
si stropi de ploaie dantuiau dezlantuiti de vant.
La ora asta stiu ca pe pamant sunt multe umbre,
dintre toate, nu umbra ta e cea mai mare…
De cand nu-i ea, in care sa ma mai ascund,
am masurat stangace, cu mana mea marunta,
propria-mi umbra.
luciabordeianu 
Lasă un comentariu