Cand treceam, de-odata cu soarele, spre apus,
dar el o lua mereu inainte,
lasand dare pe sus, deasupra,
pe mine in urma,
pe asfalt cu borduri erodate, tocite,
timpul se sfarsea,
zdrobit de asfalt.
Undeva, Vestul se unea cu Estul,
axele se impleteau, in afara sferelor matematice, fizice.
Se conjugau, in afara timpurilor gramaticale,
verbe motrice.
Si toate acestea se intamplau cand treceam mai aproape, spre tine.
Ramaneau dare pe-asfaltul cu borduri erodate, tocite
si eu ramaneam pe o axa cu timpul,
zdrobita.
Lasă un comentariu