Marea se linge cu malul,
fac schi pe nisip cochilii de scoici, melci.
Balesc alge, negre de pofta la picioarele mele,
amintindu-mi de sushi cu peste ori fructe,
la caserola din market, pe-o banca libera, langa canal.
De mal, se tineau strans lipite, luminate pontoane,
ce radeau, tresarind val dupa val.
Mirosea a oras plin cu oameni, nu ca aici.
Nici nu stiu cand s-a-ntamplat, pe unde-am umblat, pe ce strazi…
Prin mintea mea sau pe marginea apei?
Pe tarmul asta miroase a moarte scursa din cochilii slefuite,
scuipate.
luciabordeianu 
Lasă un comentariu