luciabordeianu

Cresc oameni mari și în orașele mici.

Microscopici, se hrănesc cu vant.

Din gând reinvie cuvinte uitate.

Departe am lăsat urme de mine, pe drum.

Acum, in orașele mari cu oameni pierduți,

Tot iti scriu, cu degetele acestea pe taste…

Albastre par ferestrele îndreptate spre cer,

Ale blocurilor, caselor, sufletelor

Celor plecați din orașele mici.

”Stii si tu…înnebunesc acolo, in est.”

Lipsiti de retorică,

conversăm înalt, pe alee.

Trecem de mână, pe la Electronică,

Pârvan, aleea si Bega sunt paralele

în geometria plană.

Iar noi gândim asimetric.

Si probabil învătăm să iubim.

Dimineața, la Telecomunicatii si Tehnologii Informationale,

dinspre parc, pe Bega, toate rozele-n buchete navigă.

Traversează strada prin loc nemarcat,

parfumul lor, codat sub un semn infinit,

printre urmele noastre de pasi,

risipit pe asfalt,

ne intrigă.