Va povestesc ceva despre mine, cat timp imi mai aduc inca aminte,
cat fata mea vi se mai pare cunoascuta, figura de inger.
Figura de fiara, de monstru, de bruta…
Ce prefer sa ascund?
Ce aleg sa dau share?
M-am oprit fiindca am decis EU. Aici. Acum.
La aceasta masina de scris, pe mdf-ul acestui birou, EU sunt Dumnezeu!
Stiu, v-ati saturat de ei! Toti niste zei, dumnezei… (la asta nu e nevoie sa dati share).
De obicei nu ma opresc, nu ma-ntorc.
De obicei alerg cat mai departe si-n noapte, cel mai bun moment dintr-o zi,
adorm fara vise.
Fara cuvinte vorbite, gandite, nespuse, strigate, zgariate in piele, pictate pe panze albe, sprayate pe ziduri mai vechi sau mai noi, printre noi, cuvintele scrise…
Noaptea!
Inchisa si goala. Noaptea sincera egal dureros de brutala,
din care brutal m-am rupt ca sa fiu.
Sa beau din acest pahar, sa stau la coada la paine, sa nasc, sa citesc.
Sa zambesc, sa stau cu capul in palma.
Sa ascult.
Sa incerc din ce in ce mai multe.
Mai mult: sa ard, sa pretind ca nu mor!
Sa fumez.
Sa dansez comic, sa cant.
Cititi voi mai sus si verificati daca am zis ceva de sa sarut…
Da, m-am oprit din scris sa va tin companie.
Dar asta nu se intampla decat atunci cand raman fara tutun si fara alba hartie.
luciabordeianu 
Lasă un comentariu