Arhiva | mai, 2019

Si…

12 mai

Sunt o carte, desirata in cuvinte.

Rupe-ma intre mâini, in silabe, suficient!

Si…

Dezgoleste-ma până la sunet!

Urla-ma singur, pierdut!

Intre doua stânci, asteaptă un ecou!

Si…

Eu voi veni, apocaliptic, către tine,

urlând babilonic, silabic,

alte sunete stranse-n hore delirice,

diferite cuvinte, de mana, de mijloc, de gat,

cu diferite alte cuvinte.

 

 

 

Je suis protégée

9 mai

sur cette planète en vitesse,

qui neige blanc, dans un univers total,

en jouant joysantes, ensemble,

planète à coté des autres planètes,

qui neigent du ciel,

autour,

n’ importe les infinies nuits ou jours.

Dans un univers sans debut, sans fin,

je suis protégée de vos dents.

Vos peurs ayant longues-squelletiques mains,

je ne les sens pas.

Ni les vapeurs froids,

nés sur vos peaux,

ni les peines ou les limites,

nées dans pensées vides.

Sans pouvoir l’ embrasser dans l’esprit,

cet inconnu vient ici, au point ou je suis.

Cet inconnu vient ici, autour vous.

N’importe les infinies nuits et jours et sans savoir cet inconnu,

je suis protégée de la faim.

este aceasta fericirea?

3 mai

cand?

deschizi ochii laptosi, imbatati, imbuibati inca de vise, inmuiati in ude imagini interzise,

impleticiti, incurcati de gene lungi, adevarate sau false,

ochii patati in diverse culori si cu priviri prelungindu-se-n sus, spre cer,

prin geamuri patate,

necurate priviri tintite, tintuite de soare, prin necurate geamuri

iar bratele-ti strang pieptul moale, calde armuri,

cu vene vii, mov-cenusii,

pe sub pielea alba, trista, deschisa,

precum deschisa fereastra, ce da aspirational catre soare,

ca o scara,

de care te agati zori de zori,

gheara dupa gheara, gand dupa gand,

gemand bolnav, tragand in piept parfumata tigare,

fum dupa fum, sorbind din cafeaua ta,

cugetand.

M-am oprit din scris sa va tin companie

3 mai

Va povestesc ceva despre mine, cat timp imi mai aduc inca aminte,

cat fata mea vi se mai pare cunoascuta, figura de inger.

Figura de fiara, de monstru, de bruta…

Ce prefer sa ascund?

Ce aleg sa dau share?

M-am oprit fiindca am decis EU. Aici. Acum.

La aceasta masina de scris, pe mdf-ul acestui birou, EU sunt Dumnezeu!

Stiu, v-ati saturat de ei! Toti niste zei, dumnezei… (la asta nu e nevoie sa dati share).

De obicei nu ma opresc, nu ma-ntorc.

De obicei alerg cat mai departe si-n noapte, cel mai bun moment dintr-o zi,

adorm fara vise.

Fara cuvinte vorbite, gandite, nespuse, strigate, zgariate in piele, pictate pe panze albe, sprayate pe ziduri mai vechi sau mai noi, printre noi, cuvintele scrise…

Noaptea!

Inchisa si goala. Noaptea sincera egal dureros de brutala,

din care brutal m-am rupt ca sa fiu.

Sa beau din acest pahar, sa stau la coada la paine, sa nasc, sa citesc.

Sa zambesc, sa stau cu capul in palma.

Sa ascult.

Sa incerc din ce in ce mai multe.

Mai mult: sa ard, sa pretind ca nu mor!

Sa fumez.

Sa dansez comic, sa cant.

Cititi voi mai sus si verificati daca am zis ceva de sa sarut…

 

Da, m-am oprit din scris sa va tin companie.

Dar asta nu se intampla decat atunci cand raman fara tutun si fara alba hartie.