Spre deosebire de mine, careia pare ca imi lipseste pe rand, fiecare iubit intalnit in trecut, de pe buzele uscate si carnoase ale lui Alice, aluneca, uneori impreuna cu cate un oftat, Alexander. Alteori numele acesta se lanseaza intr-un salt salbatic, de pe cele mai inalte stanci. Dupa golul parcurs, se izbeste de duritatile de la capatul haului. Asa pare, ca Alexander se arunca de nebun intr-o prapastie, dar este doar urletul lui Alice razbatand prin camera si spargandu-se de toti peretii. Uneori am impresia ca il simt pe acest ins atingandu-mi obrazul, fruntea. Dar cred ca pana la urma ar fi greu pentru un mort sa se materializeze in saliva lui Alice, care ne improasca atunci cand ne aflam prea aproape de ea. Din toate bolboroselile, in timpul asta scurs, am reusit sa inteleg ca Alexander este acel unic iubit, mort in circumstante necunoscute sau pe care poate ea nu reuseste sa ni le transmita sau pe care mintea ei refuza sa le reconstruiasca iar si iar, in zilele in care il scoate de la naftalina pe dragul ei Alexander.
…………………………………………………….
luciabordeianu 
Lasă un comentariu