Jann traieste sau nu? Asta era intrebarea pe care mi-o puneam in gand, nu chiar de fiecare data cand il intalneam, totusi de multe ori, pur si simplu fiindca parea aievea, transparent de subtire, tacut precum insasi linistea. Tot timpul cara cu el cate o carte si o strangea fara putere, cu degetele lui subtiri, ca membrele unui paianjen crescut in umbra. Isi tinea semn cu degetul milociu, ca sa nu piarda numarul paginii. Posibil ca isi dadea seama despre el ca era atat de plecat pe alta planeta, iar acolo, in spatiu, numerele paginilor isi pierdeau logica, semnificatia. Pe o alta planeta, unde pleca Jann cu tot cu cartile lui, numerele poate erau flori sau piersici zemoase sau cine stie ce altceva, orice altceva numai numere nu.
Eu chiar imi doresc ca sensurile sa difere, de pe un astru pe altul, pentru diversitate, pentru a mai avea totusi o sansa, o speranta. As locui si eu acolo pe cer, undeva, unde numerele pot fi orice numai numere nu , unde, in schimb, trei falange ar putea fi oricand un bun semn de carte.
Jann atarna de coada noastra in multe zile, poate chiar in toate zilele. Insa atat timp cat nu scotea nici un sunet, restul zilelor, pana la toate, nu intra in socoteala noastra.