Acest ’’Ce dracu’ e cu atata liniste aici?!’’ m-a dezlipit de ferestrele prin care am tot privit afara o vreme, fara sa ajung jos, in strada, unde strajuiai nelinistit, nu cu mult timp in urma. Vocea, atunci cand se aude langa mine, este sursa unei puternice implozii surde si toate zidurile ridicate se prabusesc, dinspre interior. Abia dupa aceea pot pasi din nou. SI de aceasta data vin EU catre tine. De ce mereu ramai in locul tau, fara sa inaintezi? Prin ce metoda ma tragi aproape? Iar cand ai intrat, nu te-ai oprit in holul larg sa ma privesti, cu admiratie sau nu, nu conteaza; ci , probabil surprins de linistea in care m-ai gasit, te-ai apucat sa cauti un sound.
Te privesc, pornind de la glezne pana la mana cu care butonezi telecomanda sistemului audio, coborand spre cea ascunsa intr-un buzunar prea stramt. Si ma intreb, ridicand din sprancene, daca esti oare macar o farama nervos pentru ca nu te-am ascultat? Stii bine ca imi place la nebunie sa ma impotrivesc! Nu ratez nici un moment si de ce l-as fi ratat tocmai pe cel pus pe tava chiar de catre tine? Confirmarea intarzie doar pana cand iti intorci ochii si ne intalnim astazi pentru prima data:
– Hmmm! Te vad aici, in picioare. Destul de departe de patul ala in care ti-am cerut sa ma astepti, nu crezi?
O fi glasul tau grav, totusi il simt si putin teatral, intr-un mod pe care nu ti-l doreai sa fie evident. Incercarea asta a ta ma face sa zambesc usor. Ascund zambetul in spatele paharului incins, inchis in palma. Mainile imi sunt sigur fierbinti, poate si alte parti sunt la fel. Nu stiu, nu am fost prea atenta la mine. Ma chinuie orice asteptare in plus si imi vine sa iti fut una cu paharul asta in cap! Pe tine te preocupa muzica, pe cand eu iti sfidez prezenta, pe jumatate goala si…
feel it in your bones the need for something more, the more and more you wait it’s burning you…
https://www.youtube.com/watch?v=pvT7mDwZ7Hw
– Ce ai baut?
Ai ajuns langa mine nu imi dau seama cand. Cu mana stanga prin parul meu, m-ai tras usor pe spate, ca sa ajungi la buze si sa imi invadezi gura, cu limba salbatica de a carei gust si miscari nu m-am saturat niciodata. Ai simtit alcoolul in interiorul meu si, dupa ce mi-ai sustras hoteste paharul, l-ai dat dat pe gat dintr-o singura miscare.
– Ce faci tu, singura aici, hm?
– Te astept…
Nu iti pasa sa ma auzi raspunzand in plus sau nu te poti abtine din a-mi framanta buzele cu degetele, spre a le deschide. Iti e poate dor sa simti umezeala gurii mele prelingandu-se pe ele, cat timp ti le plimbi in mine, cercetator, cuceritor. Ti le retragi, te dai jumatate de pas inapoi ca sa ma vezi toata, doar cateva secunde. Apoi imi soptesti scurt in ureche: ”Am ajuns!”
…….
Ma trezesc invaluita de sunetele cu care ai vrut sa iti iei ramas bun:
si usa s-a auzit inchizandu-se in urma ta. Urmele tale sunt in mine si imprejur, diverse parti, risipite peste tot. Cumva ai mai ramas aici o vreme.
luciabordeianu 
Lasă un comentariu