Alice s-a nascut la Berlin. Cel putin asa ne-a spus ea si insista pe subiectul acesta, uneori chiar si cand nu este cazul, ca de exemplu atunci cand discutam despre retete culinare. Daca am vorbi despre vreme, despre masini, despre Nietzsche, ar mai fi cum ar mai fi, insa devine destul de iritanta cand se trezeste brusc din fotoliu:
-Stiti, eu m-am nascut la Berlin! Frumos oras…
Apoi se lasa moale, cufundandu-se ca o pisica blanoasa, cu parul roscat, valvoi, intre cadrele capitonate ale fotoliului ei. E al ei fiindca acolo se instaleaza zilnic, dupa mese sau cand e timpul urat si nu putem petrece afara, in gradinile dimprejur sau strabatand la pas liziera de la capatul lor, ce ne inconjoara cu brate verzi, pana toamna. Are un simt al proprietatii foarte bine conturat, poate tocmai pentru ca s-a nascut in Berlin si ne- am intrebat odata cum de s-a procopsit cu numele acesta. Alex, fost bibliotecar la Nationala, a incercat sa lamureasca rapid misterul originii:
–Pare francez sau englez, nu-i asa? La asta va ganditi toti. Ce-ati spune de Adelais, hm? Adalhaidis? Hm? Un termen germanic, care ,credeti-ma, e strans legat de pamant, nobilitate. Ceilalti doar s-au inspirat din sursa asta.
De cele mai mutle ori il priveam fix, toti, niciunul dintre noi neavand vreo pregatire lingvistica, dimpotriva, mai degraba un parcurs tehnic. Tirul explicatiilor lui Alex ne pironea. Se oprea singur. Cine ar fi putut sa il contrazica? Nimeni, asta era clar! Cu inclinatii spre literatura parea sa fiu doar eu. Despre Alice nu stiu ce sa va zic. Dar numele ei, alaturi de numele orasului de origine, o lega indivizibil de fotoliu. Atunci cand administratia a hotarat sa cheltuie putini bani cu anumite reparatii interioare, au vrut sa duca o parte din mobilierul din sala mare la un centru de restaurare, aflat la cateva zeci de kilometri, in orasul cel mai apropiat. Fotoliul a ramas neatins. Nu a fost chip sa o convingem pe Alice sa renunte la vechitura aia, nici macare pentru cateva saptamani.
luciabordeianu 
Lasă un comentariu