Mereu
îmi beau cafeaua din căni cu margini ciobite.
Îmi plac buzele uscate de vânt
și le sorb.
Și mâinile tale zgâriate, sângerând, de se strâng în jurul meu,
îmi plac întocmai așa!
Imperfecți, ne strângem între palme cănile fierbinți de cafea,
cu infinite defecte,
dar, să recunoaștem, cafeaua nu-i rea…
luciabordeianu 
Lasă un comentariu