De fereastra mea s-au lipit, natural,
3 blocuri, 2 antene, cateva zeci de balcoane
si, aferente, cateva sute de oameni.
Prin ferestre ma privesc, extern,
oameni din balcoane de blocuri cu antene
intinse spre cer.
Mai sus de acele suprapuse etaje,
ce viseaza de-o viata la zgarie nori,
se-ntinde pata mea de albastru-gri.
Supra-urban, am spatiul meu aerian,
o zona aprobata ierarhic, de zbor.
Coloana mea din atmosfera,
cu trafic general sau operational,
prin care tind sa ma ridic, respir,
trairea mea in virtual.
Lasă un comentariu