Gabriele Adler.
Acest nume-i perfect pentru masina mea de scris!
Ne-am ascuns.
Am tras perdele grele, negre, peste geamuri goale.
Dadeau afara, spre lume, dar acum ne e bine.
Asa…
Gabriele a ramas in acelasi loc, la picioarele mele.
Nu-mi spune nimic, nici in soapta.
Am facut liniste deplina, ca sa ascult:
am deconectat radioul, teveul, PCul … Ssssst!
Tacere.
Mi-am luat un pahar cu vin iar ea si-a pus o foaie alba.
Si-acum m-asteapta.
In tacere.
luciabordeianu 
Lasă un comentariu