m-am pierdut

pe strada Cosbuc.
Unde nu au taiat toti copacii!
Unii inca mai sunt, cand verzi, cand uscati…
Tu ai ales de-ai plecat.

Si
nu ma cautai pe mine pe Cuza?
Eram langa Balcescu, te priveam amandoi,
fara cuvinte ori mima.
Ai gasit sa te prinzi de-alta mana…

Desi
m-ai tot vazut,
m-ai tot pierdut continuu,
incepand de atunci, pana in ziua de azi.

Stinsi.
Pe o banca cu gheata, aproape,
intre Eminescu si Kossuth, vorbeam.
Aduceai argumente intr-o limba straina,
”dintr-un trecut, care ne apartine”,
care ne tine, si-acum, mult prea departe.

Invinsi.