Sunt gol.
Sunt slab.
M-ai virusat.
Anticorpii reactioneaza violent.
Pumnii sugruma chiuveta.
In varful degetelor e amprentata dorinta
iar ele te-ar strange, in schimb, doar pe tine.
E un trafic criminal in intervalele cu noi,
prin toate vasele mele, umflate:
anticorpii te resping, imprudent.
Mainile astea te trag inapoi.
Ai ramas intinsa, cazuta din extaz,
lovita, mancata, patrunsa, cat apa curgea.
Si un timp m-am privit in oglinda:
”Pana unde, departe in mine, ai reusit sa ajungi?”
E un gand criminal, ce ma cauta.
De fiecare data, cand te regasesc,
vine din urma, imi sopteste sau urla.
Ma striga, de exemplu ca acum.
Un gand criminal sa te las acolo,
pe canapeaua uzata, extinsa, pierduta, tacuta si trista,
cum te stiu.
Sunt slab.
Te ucid.
Sunt gol.
luciabordeianu 
Lasă un comentariu