inca ma mai visez la radio: O VOCE.
ajungeam pe cai, departe si inauntru, adanc.
in voi, inca mai cred, in multi.
pe restul v-as inchide in munti, sub zacamintele toate.
as face matinale zi de zi, sa simt zorii,
sa ma trezesc cu cocosii, sa irit pana la culme mosii
cu comentarii tampite, nebune, antiregim, anti orice, anti eu, anti lume.
sa ma gandesc la un playlist cu sens, cu care sa va zgudui,
sa va intorc pe dos universul, sa va opresc in drum mersul.
pe strada, asa: cu casti in urechi, cu gura razand pana la ele.
la stop, cu o mana pe volan, cu stanga batand ritmic, pe ritm, in geam.
Si ploaia, ce curge din cer, sa nu va agite,
nici ora opt sau noua a.m., nici sedintele de dimineata:
rapoarte, preturi, costuri, target, bonus, plus, minus.
figurile triste ale celor pe care i-as ingropa cat mai adanc in munti,
sub zacaminte, sa nu vi le mai aduceti niciodata aminte.
sa traiti…
si voi, tovarasi: sa muriti!
luciabordeianu 
Lasă un comentariu