Acasa era aproape gol si cu toate acestea spatiul parca nu avea nevoie de mai mult si atat cat continea imi spunea despre el ca ramanea asa cum il stiam si asta ma linistea, chiar daca incaperile erau reci, despuiate de materiale. Un singur scaun de piele in camera principala. In functie de unghiul din care priveai, acolo putea fi dormitorul sau biroul. Pe birou, un laptop. L-am deschis, l-am inchis. O carte cu vreo opt sute de pagini.
Probabil ca televizorul era dedicat musafirilor, persoane ca mine, in trecere, ca sa ne omoram timpul cu breaking news in cel putin trei limbi. L-am lasat aiurea pe un post si am inceput sa ma plimb prin casa, ca o fecioara curioasa, ferecata intre zidurile zmeului, pasind atent cu talpile goale. Pe parchet era curat.
Mai tarziu m-am dezbracat, am deschis usile dulapului si am ales un pulover impletit in negru si alb. L-am studiat cateva secunde fiindca nu parea deloc stilul lui. L-am pus pe umeri si l-am strans la piept. Avea mirosul lui, insa alegerea apartinea unei alte femei. Prezenta ei se observa si in alte piese, pe care el, daca le purta, o facea sigur ocazional, atunci cand o primea in vizita. Am zambit intr-un colt de gura. Insemna ca, cel putin pentru o vreme, prietenul meu era focusat pe un nou personaj feminin. Vestimentatia facea parte din studiul lui asupra acelei fiinte, pe care sigur nu o cunoasteam.
Inca nu imi vorbise despre ea. Nu cu detalii, ma refer ca nu imi mentionase absolut nimic si acest fapt ma nelinistea intr-un fel. Noi doi nu faceam de-astea. Eram pe fata, cum se spune. Si daca eu sau el eram fake vreodata, o faceam in celelalte scenarii din viata personala, in prezenta altora, pe care eu incepusem de putin timp sa ii numesc personaje.
M-am aruncat pe spate in patul ingust, in care imi imaginam ca vom incapea doar imbratisati. Si iata iar un aspect nou. Impartisem patul in diverse ocazii si nu imi aminteam sa ne fi tinut in brate. Am stat o vreme cu genunchii goi, stransi la piept, inveliti cu puloverul lui ca intr-o cochilie, pana cand m-a cuprins frigul. Geamul se casca deschis larg si eu cascam obosita spre el si imi era atat de lene sa ajung pana acolo! Asa ca am tras asternutul peste mine toata si am adormit. Cand m-am trezit, afara era bezna pe cer, lumini si viata pe jos, intre cladirile de 2-3 etaje, cu sau fara mansarde. Pe telefon aveam un mesaj de la un numar international: ”In seara asta ne facem muci!”
luciabordeianu 
Lasă un comentariu