– Te-ai lasat de fumat?
-O vreme. Poate zece ani, poate inca zece zile. Si sa nu vii cu cacaturi de-alea ca e foarte bine. E bine, dar sa nu-mi bagi si tu cacaturi. Noi doi am fumat prea mult impreuna ca sa imi bagi texte. Bine, cred ca nici nu aveai de gand sa o faci.
-Stii.
-Da, stiu. Si dependenta asta nu trece. Nici nu imi doresc, fiindca ar fi ca si cum as renunta la o parte din mine. Eu sunt fumatoare, asa voi fi mereu, oricat timp nu as pune tigare in gura. Si mi se rupe de antireclamele lor si chiar de sanatatea mea, cum mi se rupe de multe alte chestii okei. Imi place sa fumez si daca nu mi-ar mai placea, as simti ca o parte din mine a murit deja din timpul vietii. Asa si cu tine.
-Iti place sa ma fumezi?
-Sa te consum.
-Esti dependenta?
-Stii.
-Da.
-Zambesc.
-Vad. Hai, la somn! Mai ai patru ore si pleci. Te astept la aeroport, te las acasa si fug vreo doua ore la birou, daca reusesc sa ma rup de tine. Ti-ai facut bagajul?
-Nu. Cand ma trezesc.
-Asa. Nu-ti lua multe. E destul de cald zilele astea si cat stam inauntru nu ai nevoie de haine.
-N-ai perdele.
-Perdelele nu sunt necesare.
-Ai dreacu’ olandezi obsedati!
La Bucuresti ploua marunt, cald. Cand am ajuns la Amsterdam era ceata. S-a ridicat treptat, in timp ce mergeam cu viteza pe A4. Ne-am oprit intr-o benzinarie si ne-am luat cafele. Mirosea a iarba cruda, a pamant ud si a balegar.
-Te vei intoarce vreodata in tara?
-Mmmm… Da. Intr-o zi. Dar acum suntem aici si am planuri cu tine pentru aceste trei zile. Odihneste-te cat sunt plecat.
luciabordeianu 
Lasă un comentariu