Dincolo de cand eram

-Va multumesc ca ati fost de acord sa luam cina impreuna.

Dupa-amiaza i se inmanase la receptie, intr-un plic capucino avand sigla hotelului, o invitatie din partea unui anume domn, Roger S. Mesajul era scris de mana, un scris urat, insa lizibil: ”Va rog sa imi acordati sansa de a ma scuza personal pentru momentul neplacut de ieri. As putea sa va explic gestul, daca veti accepta invitatia la cina, in aceasta seara. Ora 19:30, Restaurant Grazalema, Tryp  La Caleta.”

A avut la dispozitie doua ore si jumatate. O ora si treizeci de minute a stat in pat, timp in care a adormit si a visat pelerini in alb, urcand greoi pe marginea unui rau de munte, pe cand ea si un alt jurnalist pornisera intr-o calatorie de investigatie a unui subiect controversat si sinuos, precum cursul apei pe malul careia s-au oprit cu motoarele ca sa fumeze.

”Nu stiu sa conduc o motocicleta”. Se mai gandi ea ca ar fi cazul sa nu rateze sa invete, in viata asta. Si zambi. Pe de-o parte curiozitatea personala, pe de alta parte obisnuinta de a scobi, de a rascoli suprafete pentru a ajunge la miez, obisnuinta transformata aproape in manie profesionala, o impinsera afara pe usa camerei, in holul linistit al hotelului si ii indrumara pasii pana la masa din colt, fixata intre doua ferestre.

-Va multumesc pentru invitatie, domnule… Honz?

-Ah! Ati retinut. Probabil ca v-a socat iesirea mea de aseara, daca ati ajuns sa tineti minte numele ticnitului.

Barbatul rase, dezvaluindu-si dintii, insa in privire i se citea o oarecare stanjeneala, pe care parea ca abia astepta sa o inlature, la primul semn de bunavointa si intelegere din partea ei.

-Fiti linistit. Este unul dintre defectele profesionale, acest … reflex conditionat de a observa si de a inregistra in minte tot felul de amanunte. Luise Piquer, reporter Le Monde. Domnule Roger S. Honz, ce reprezinta initiala cu care v-ati semnat pe invitatia ce a reusit sa ma atraga in mijlocul acestei conversatii?

-Sergiu, my Romanian name.

Si-asa restranse accentul Europei de Est la o singura tara.

-Roger S. Honz, Senior Software Engineer. BlackBerry. Le Monde. Nu prea citesc presa si mai putin pe cea franceza din Europa. Dar sunt incantat ca datorez unui defect profesional intalnirea din aceasta seara. Eu nu pot pune pe seama profesiei abordarea brusca a necunoscutilor, in public. Totusi cred ca nu voi regreta ca am facut-o si probabil ca dupa ce va voi dezvalui motivul din cauza caruia am reactionat asa in fata dumneavoastra, veti privi pozitiv, la randul dumneavoastra, acea situatie.

-Ca va! Pana una-alta, hai sa ne tutuim si sa comandam ceva fiindca mor de foame! Istorisirile imi deschid apetitul pentru vin, asa ca eu voi alege unul recomandat de catre niste localnici, in timpul plimbarii mele de astazi. Jerez Sherry Oloroso. Sa vedem!

Roger isi dezvalui iarasi dintii si isi freca trupul in scaun, cautand o pozitie confortabila. Din ochi ii disparu stanjeneala de mai devreme. Semnul unei seri relaxante, se gandi Luise.