oricine poate poezie.
te-ai trezit si tii ochii inca inchisi,
irisi negri, albastri sub pleoape si gene, dar vezi:
cerul deschis de soare si-auzi:
copacii se intind lenesi spre el cu mugurii uzi si trosnesc,
din pamant spre el fire verzi si flori cresc.
poezie.
deschizi ochii, irisi negri, albastri,
miros de cafea fiarta, turnata de altcineva.
oricine poate scrie un cuvant dupa altul cu ritm.
praful dulce, doua masuri intr-o ceasca,
se scufunda in lichid, gravitational.
concentric amestestec,
gustul amar se depune.
de-afara patrunde in noi un tril-imn.
irisii nostri sunt negri ori albastri.
plantatii sunt in lume, undeva prea departe.
vorbim de belle arte si conflicte armate.
oriunde, oricum, oricand,
poezie se poate.
luciabordeianu 
Lasă un comentariu