luciabordeianu

you may try, I will let you.

I swear on my dark, red and blue

broken soul!

you may also bring your tools:

your beautiful words, your soft touches,

mysterious eyes, some clothes,

that guitar and the swords.

you will need your arrows and bow

‘cause I will fight against.

used to fight against you all,

I’ll not miss the chance to kill

any hope.

and nope, I’m not alien,

I’m just broken.

made from so many tiny pieces,

that I carry with myself,

afraid not to lose

any of them

and not lose myself at the end…

I will let you try use your spells, your skills.

your dreams, I will let them be with me.

and maybe I will let you

believe you won.

But you won’t.

And then you’ll go,

I know.

oricine poate poezie.

te-ai trezit si tii ochii inca inchisi,

irisi negri, albastri sub pleoape si gene, dar vezi:

cerul deschis de soare si-auzi:

copacii se intind lenesi spre el cu mugurii uzi si trosnesc,

din pamant spre el fire verzi si flori cresc.

poezie.

deschizi ochii, irisi negri, albastri,

miros de cafea fiarta, turnata de altcineva.

oricine poate scrie un cuvant dupa altul cu ritm.

praful dulce, doua masuri intr-o ceasca,

se scufunda in lichid, gravitational.

concentric amestestec,

gustul amar se depune.

de-afara patrunde in noi un tril-imn.

irisii nostri sunt negri ori albastri.

plantatii sunt in lume, undeva prea departe.

vorbim de belle arte si conflicte armate.

oriunde, oricum, oricand,

poezie se poate.

La un metru in fata ma intersectez cu un melc

gol, vascos, homeless.

fumez.

In coltul aleii mele, perpendiculara pe cea principala,

trag rece fum din tutun ars in foita.

trag frunzele uscate, tratate, brand-uite, rulate manual.

Pitita sub alte frunze verzi si vii,

pandesc un melc urmarit din spate de-un alt melc,

scapat si-acesta dintre alti melci.

E plin de ei de o parte si de alta a aleii secundare,

a celei principale.

Pe pamantul vesnic ud, se scurg.

In sus, in jos,

in noapte.

La un metru de mine, in calea mea, in drumul meu, inconstienti!

Lasa dare ude pe muschiul mai mult negru decat verde,

care-a cucerit asfaltul…

O urmarire ca in filme!

Mai tare ca o intrebare clasica e alta:

Care e rostul melcului pe lume?

Trag rece fum din tutun, dar îmi lipsesc bastonul, ziarul si basca.

Paltonul, mânușile, pistolul, gloanțele.

I am a fucking detective în noaptea asta și vă prezint:

o urmărire ca-n filme!

Eu: infipta-n bocanci, mers apăsat, pe dârele melcilor.

Inconștienți ei, eu zeu.

Cu talpa pe deasupra cochiliei si ochilor lor,

trec rece.