Nu lăsa ziua sa îți întunece noaptea,
Visele ei, dorințele, vibrațiile.
Nu lăsa ziua să te închidă în temnițe
Reci, sterile.
Gândurile, nu le lăsa să se nască
Din gurile, de pe buzele altora.
Intre gratii, aceștia, aceia te mențin,
Cu brațe de fier sau de flori te cuprind,
Te sărută sau scuipă continuu,
Îți șoptesc sau îți strigă.
Tinde afară cu gândul!
Când trupul e slab sau legat,
Lasă cuvântul sa țâșnească afară din el,
Printre gratii reci și sterile.
Nu lăsa niciuna din zile…
luciabordeianu 
Lasă un comentariu