The scientist and the addiected writer

Aici la tine parca esti intr-un turn. Pe geamul asta incape teava unui tun. Sau tu. 

Ma intereseaza mai mult ce poate veni pe geam, inauntru, nu chiar ce poate iesi.

E intim. Mic si intim, cam rece, cu peretii astia goi, putin scorojiti in colturi. Uite, vezi? Acolo! Niste pete in urma unor infiltratii vechi de la ploi, de la zapada topita. Cam expus, fara perdea in fereastra. Totusi in siguranta, la inaltimea asta. Un spatiu ce te caracterizeaza. Mai torn? Te-ai ametit?

Ne tavalisem pe podeaua de lemn nelacuit. Aveam pe jos doua presuri turcoaz, tesute manual. Le purtam cu mine oriunde ma purta viata. Presurile fugisera, ghemuindu-se la picioarele noastre. Acum intre noi erau doua pahare scurte, o sticla de vodka, una de jager, felii de lamaie prafuite in zahar brun, o caserola din plastic, cu douasprezece capsune fara gust, de la supermarket. Le-am numarat. Ma usturau buzele fiindca el ma muscase mai devreme, pana la sange.

Toarna! Sunt ok.

Am strans o felie de lamaie deasupra paharului meu iar lichidul transparent s-a incetosat. Am muscat o capsuna si m-am strambat. Am scurs paharul deodata si vodka mi-a ars gura. Buzele imi zvacneau in ritmul inimii. A facut o tigare si am tras pe rand. Nu mai vorbeam. Pufaiam o pipa a pacii. Nu mai era razboi intre noi.

Tudor se afla in delegatie, de vineri pana duminica. Cine poate crede acest scenariu?

Nu imi mai pasa. In turnul meu fara tun putea sa se retraga cateva zile. Apoi putea pleca in lumea din care sosise, lasandu-ma asa cum m-a gasit. Peretii armurii mele nu ii mai permiteau infiltratii, oricate pahare umplea, oricate tigari ar mai fi rulat. Fumul devenea un abur cald, amestecat cu respiratia noastra alcoolizata. Lamaie, zahar brun, capsuna fada, jager. Cerul se facea de un albastru inchis, se innegrea cu viteza, acum, cand noaptea venea mai repede peste zi.

Ce faci la sfarsitul saptamanii viitoare? 

Lucrez la un proiect cu astia din grupa mea. Ceva despre cultura muzicala underground. De ce?

E ziua mea, stii…

Stiu.

O sa ies undeva, dar nu stiu in ce companie.

Aha. Si?

Poate reusim sa ne intalnim.

Unde vrei sa ajungi?

E un concert. Nu stiu, un amic ar vrea sa mergem. Poate vii si tu.

Poate. Un concert as putea lega de proiectul ala. Nu as veni singura.

Poate ne vedem acolo. Vorbim.

Poate iti voi cunoaste iubita. 

Hmmm… Esti rea acum?

Nu doar acum.

Il caut pe intuneric. Suntem deja in bezna. Ii gasesc fata si ii ating gura cu degetele. Mi le strange intre dinti. In creier, endorfina isi face de cap si schitez scenele unor scrieri. Abia astept sa plece, sa ma apuc sa tastez tot ce imi trece acum prin gand. Dar pana atunci, stimulez cresterea cantitatii acestei substante, de care cred ca sunt din ce in ce mai dependenta.