Nu am regasit Alzheimer printre membrii familiei mele. Alte boli au ros trupurile din care am descins. Si sigur una dintre ele si-a facut deja cuib in inima mea, imi inunda vasele pana in cele mai ascunse colturi, pana in varful degetelor cu care tastez aceste cuvinte ce va vorbesc despre ea. Aleg sa o ignor, fiindca, in ciuda fortei cu care ma va lovi peste cativa ani, acum, chiar in acest moment, nu conteaza. Si cine stie daca nu ii voi juca o farsa, murind pur si simplu de ras sau inecata cu saliva. Dar Alzheimer cine e? Nu il cunosc… Am atatea amintiri aici, cu mine, incat cred ca ar trebui ca oamenii de stiinta sa se adune intr-un congres, intr-un laborator sau intr-o crasma si sa imi ofere un nume pentru aceasta boala, daca nu au facut-o deja si eu nu am aflat. Cum s-ar numi opusul uitarii?
Bucuresti, 5 octombrie 2016,
Dragul meu prieten,
astept de obicei noaptea pentru a scrie. Da, scriu, intrerupt si fara vertebra, de cativa ani. Cand nu o fac ma scufund in adancurile mariane ale vietii si ma sperie gandul ca odata si-odata ma voi scufunda prea adanc. Da, iti scriu tie si iti marturisesc ca florile de camp au ramas florile mele. Refuz orice altceva, buchete aniversare, trandafiri rosii din partea iubitilor indragostiti de imaginea mea. Le explic scurt: nu imi place sa primesc flori… Doar candva, un manunchi de flori de camp, imi amintesc, m-a facut sa plutesc.
Pe o strada anume, odihnindu-se pe bordura unor case demodate, o batrana anume, invelita in batic negru, vinde buchetele cu flori de camp, violet, galben, alb, roz, la doi lei. Ma opresc si aleg cel mai vested manunchi strans cu ata, cules de mainile acelea uscate, il miros si ma indragostesc iar. Il iau cu mine si ii las doi lei. Si in acele zile sunt cea mai fericita copila din lume!
Iti multumesc pentru flori. Le-am pastrat pentru totdeauna.
cu drag,
Elisa
Send
Reply
Genova, 5 octombrie 2016,
Draga mea prietena,
sa nu te opresti din scris si sa nu te afunzi in gropile mariane. Ramai.
cu drag,
Ian
Send.
luciabordeianu 
Lasă un comentariu