Pe spatele meu regasesti constelatii. Da, da… Ma privesc in oglinda si, dupa atatia ani, imi dau seama ca acolo, pe spate, se afla o parte din univers. Nu a existat mereu, stelele au rasarit sub puterea razelor solare, in anii cand mergeam la mare. Pe umarul drept se foarmeaza un triunghi. Pe degetul mijlociu al mainii stangi am unul roz, din nastere. Pe cel al mainii drepte se afla un punct, un singur punct ce seamana cu toate petele de argint care ii acopera lui mainile si gatul. Suntem insemnati. Marcati.
A venit toamna in calendar. Poate unele dimineti sunt reci, poate mai ploua uneori, dar e inceputul unei toamne indiene. Vom bea vin rosu de Baragan, stors la mana, din struguri nohan, la douazeci si ceva de grade celsius in atmosfera. Atunci vom merge sa campam la poalele Fagarasului, stiu eu un spatiu in care simt ca trebuie sa ajungem amandoi, impreuna. E camp, buruiana cat vezi cu ochii, ici-colo cate un copac pitic. Vom astepta noaptea, nu vom aprinde lumini. Ne vom intinde sub cer si vom asculta greierii care isi canta ultimele concerte inainte de bruma ce ii va amorti. Sus vor straluci stele si voi afla povesti despre planetele sistemului nostru solar. Vom fuma pe rand.
luciabordeianu 
Lasă un comentariu